De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 26 mai 2010
Ne iubim...ne iubim
Se lasă seara-ncet şi dorul mă cuprinde,
Cerul aduce Luna şi stelele le-aprinde,
Sufletu-n mine ţipă de al tău dor, nebun,
Aş vrea s-o strig de-acum, dar nu am cui s-o spun,
Foarfeca depărtării nu-i încă ascuţită
Să tai distanţa-n patru, să vii, să fiu iubită...
Privesc iar telefonul şi poza ţi-o privesc...
Îţi mai şoptesc odată...că te-aştept, te iubesc...
Aştept la pieptul tău din nou să mă retrag
Te-aştept iubitul meu, te-aştept din nou în prag,
Ca stelele şi bolta să fim de-înseninaţi
În oceanul iubirii doi naufragiaţi
Ce nu găsesc colacul, dar nici nu-şi prea doresc
Şi plutind în derivă... se iubesc...se iubesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!