Safir din iubirea noastra

După ce-a căzut cortina
Peste-un teatru nejucat
Îngropăm cu rădăcina
Visului adevărat
Ce n-a fost deloc miraj...
Căutăm la disperare
După-o seară de curaj
Unde să-ascundem sub soare
Adevărul ce-l simţim?
Să-l îngropăm mai adânc?
În suflet să-l împietrim?
Să nu ne treacă prin gând
Să-l mai rostim clar, curat
Să-l privim palpabil, viu
Oricât e de-adevărat...
De ce? asta chiar nu ştiu...
Şi nicicând n-am să-nţeleg
De ce adevărul doare?
Când sărutul tău culeg
C-o aşa dulce ardoare
Iar minciunile n-au loc
Între noi, ne-ar dărâma
Ne-ar pune viaţa pe foc
Toţi duşmanii ar dansa
Pe-un mormânt plin cu iubire
De ce curaj n-aş avea
Să transform doar în safire
Dragostea mea şi a ta?