Am tăcut... s-adun din toate
Câte-un strop, o picătură...
N-am făcut din ziuă noapte,
Dar nici din dragoste ură.
Am tăcut, privindu-ți ochii
Ce de mult nu m-au văzut
N-am schimbat iubirea-n rochii,
Mi-am dorit doar să te-ascult
Ca pe-o zi de primăvară
Dup-o iarnă nesfârșită,
Ca pe-un iz de floare rară
Într-o lume împietrită
Mi-am dorit să-ți simt parfumul
Într-o junglă-incendiată
C-un zâmbet să-înlături fumul...
Să-mi dai dragostea curată
Ca pe un strop de culoare
După-un lung drum prăfuit,
Să-mi aduci în suflet soare
Și-un sărut de bun venit.
Am tăcut... cum tace norul
Când seninul îl inundă
Și-am strâns lacrima din dorul
Ce-mi îneacă noapte-adâncă.
Am tăcut visând pe culmea
Norilor cu piscuri 'nalte,
Am tăcut, a trecut vremea
Iar tu ești tot mai departe ...
Postări
mi-a plăcut foarte mult!
RăspundețiȘtergeremultumesc frumos Mihay! o seara placuta!
RăspundețiȘtergereO poezie care mi-a transmis foarte multe. Trimit către sufletul tău gânduri senine, pline de frumos, suflet sensibil.
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu mare drag!
Multumesc frumos draga mea!
RăspundețiȘtergereSi eu va doresc o duminica placuta!