De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 19 mai 2010
Imi tulburi visul desfranat
S-adormi mereu în al meu gând,
Să mă trezesc în ai tăi zori
Cu dor de tine, suspinând,
Prin ochii mei să te strecori
În suflet, să-mi renaști speranța,
Îmi tulburi visul desfrânat,
Îmi luminezi iar dimineața
Ce curge-n noi acționat,
Îmi pătrunzi cu a ta privire,
Pe un zbenghi de nor mă ridici,
Îmi dai, îti dărui fericire,
Iar anii îmi par mult prea mici
Pentru-a ne sătura de noi,
Să luăm din piață mulți pitici
Să le stropim cu apă sloi
Inimioara lor de chirpici,
Să le dăm viață, iar ei nouă
Să ne-o redea la infinit,
Din viața lor să facem două,
Să ne iubim la nesfârșit.
În fiecare viaţă-n parte,
Oricât de multe-am câștiga,
Oricât ai fi tu de departe...
Spre dragoste te-aş instiga.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!