În seara asta parcă, mai mult ca niciodată
M-am simțit încolțită de dorul tău nebun
În seara asta poza-ți s-a lăsat iar spălată
De mii de lacrimi, însă...oare cui să o spun?
Tu ai uitat de mult probabil că exist
Crezând c-am să te uit doar într-un singur ceas
Nici n-ai cum să visezi, sufletul mi-e-aşa trist
Iar lacrima-mi pătrunde în suflet și în glas,
Am încercat să fiu aşa cum m-ai rugat
Să-înlătur lacrima și să fiu realistă,
Dar n-am nici o putere, în minte te-ai mutat
Te-ascult și te privesc, nu șterg, aş fi mai tristă.
Postări
Multă tristeţe, mult prea multă...
RăspundețiȘtergereMinunat ar fi dacă ai reuşi să o acoperi cu zâmbetul pe care ţi-l oferă cei ce te iubesc cu adevărat.
Te îmbrăţişez cu mare drag!
Stiu draga mea, doar ca asa am simtit atunci, azi sper reusesc sa zambesc mai mult.
RăspundețiȘtergereAtunci cand sunt mintita, sau atunci cand nu pot sa inteleg ceva, sunt trista, da, foarte trista...nu reusesc sa deslusesc unde a zburat iubirea lui de acum o saptamana, doua...
O zi buna draga mea!
Multumesc frumos pt vizita!