Eu si tu

Tu, eşti cel din luna scundă...
Eu, cea care-am alergat
Ochii-au vrut să mi te-ascundă,
Ploaia trupul ne-a brăzdat
Prin umbrela larg deschisă,
La sfârşit de lună scurtă,
Era doar o stea aprinsă
Dar nici zahărul din turtă,
Nici fumul dintr-o ţigară
Uitată pe vertical,
Nu-mi va îndulci în seară
Dorul tău cel infernal.
Eu, sunt tot acea fiinţă
Tu, eşti cel nedumerit...
Am adânc pe conştiinţă
Stropi din fumul nejerfit,
Din tutunul neaprins
Cel uitat pe drum de noi...
Te-am purtat, te port în vis,
Am aprins sufletul sloi
Şi-am topit iceberg fierbinte
Dintr-un pol...nord... poate sud...
Mi-ai intrat adânc în minte,
Mi-e dor glasul să-ţi aud,
Să te simt ca-n luna scundă,
Să-ţi discern dorinţa vie,
Ochii tăi verzi să-mi cuprindă
Iubirea ta numai mie.