Sunt un nimic, un pic mai mare

Sunt un nimic, un pic mai mare,
Chiar mi-aș dori să-mi cer iertare
-Fiindc-am doar metrul meu pătrat,
-Fiindcă azi noapte am visat,
-Fiindcă mai am cu ce iubi
-Și mai zâmbesc în plină zi,
-Că nu m-ascund după un pai
-Știu cum să spun: "te rog, mai stai!"
-Dar și : "dispari din a mea viață!"
În fiecare dimineață
-Știu cum și când să mă trezesc,
-Știu doar un suflet să-l iubesc
Mai mult decât pe-a mea ființă,
-Știu să mă scald în suferință,
-Știu c-am dat și tot ce-am avut
-Și am luat-o iar de la-nceput,
Și-am mai dat încă de la mine...
Dar tot degeaba, tot nu-i bine,
Nimănui nu-i e de ajuns...
Mulți vor să știe ce-am ascuns
Chiar și sub cerul meu de vis,
Nu-i de ajuns că am tot scris
Tot ce-am simțit, tot ce trăiesc...
Mulți vor să știe ce iubesc,
Din ce e lacrima ce-mi curge?
De ce când dorul mă ajunge,
Oftez și n-o spun să se știe
Cât mi-e inima de pustie
Mulți vor să știe de ce el
Mi s-a lipit de suflețel...?
Mulți vor să știe dacă zbor,
Somnul îmi este mai ușor?
Deși-mi tot spun că nu-s la modă
Mulți ar cânta iubirii odă...
Dar le e frică să iubească,
Mai repede știu să jignească,
Să dea sfaturi cât mai bune
Cum nu s-au mai văzut pe lume...
Sunt un nimic în trei culori
Oricât ai vrea să mă măsori
Nicicând nu ai să reușești...
Sunt un nimic, dar și tu ești
Tot un nimic, chiar dacă spui
Că sunt nimic-ul nimănui
Poți rostii tot ce îți dorești...
Sunt doar nimic, nu mă lovești.