Eliberare

 

 

Dacă tu crezi că-mi poţi purta suspinul
prin bălţi de lacrimi, fără să clipeşti
şi-apoi să-mi spui c-acesta-mi e destinul,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Dacă tu crezi că-n spatele iubirii
te poţi adăposti oricând pofteşti,
un singur spin ucide trandafirii,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Deşi spuneai că totul se plăteşte
în viaţa asta, cât ar fi de grea,
că tot ce ignorăm se ofileşte,
se pare c-am murit în lipsa ta.

Spuneai că n-ai să poţi uita vreodată
cum rătăceam în ochii tăi cei verzi,
deşi scăldată-n lacrima curată,
eu am murit de mult fără să vezi.

Zadarnic mă transformi în eroină
acum când teatrul s-a epuizat
îmi cauţi neîncetat o mică vină,
te-am iubit mult, dar te-am eliberat.

 

 

Să pornim... înspre lumină!

Intră! Uşa e deschisă,
De-un timp aşa a rămas,
Nici fereastra nu-i închisă
De o luna sau... de un ceas !?!

Poate că nici nu-mi mai pasă
De lacăte sau zăbrele,
Ce-am în suflet, am pe masă,
Am şi-n lacrimile mele.

Intră, uşa e deschisă,
Uitată de-un trecător
Dar, n-am să mă las învinsă
De veninul şerpilor.

Poate am de dăruit
Munţi de suflet şi iubire,
Nimic nu m-a biruit,
Nicio boabă de-amăgire.

Intră, uşa e deschisă,
Candela încă suspină,
De-ţi doreşti s-o ţii aprinsă,
Să pornim... înspre lumină!