NU sunt spectatoarea ta!

Spune-o vorbă din popor
Că nimic nu-i mai uşor
Când vrei să menţii ideea,
Plângând să prosteşti femeia...
Ea se lasă răvăşită,
Crezându-se prea iubită,
O zi, două, poate trei,
Dup-o ceartă, dragii mei
Totul este minunat.......
M-ai ales dac-ai jurat,
Că, doar gura, nu te doare
Să-ţi ceri de cinci ori iertare,
Iar ea, fiindcă te iubeşte,
Te iartă, nu te loveşte
Aşa cum ai merita........
EU, oare mai pot ierta?
Până când şi de ce oare
Aş da iubire, iertare?
Unuia ce m-a lovit
Drept în suflet şi-a zâmbit?
Mai bine-un duşman pe viaţă,
Da'-i spun adevăru-n faţă!
De faptele mele-n veci
Nu-mi e ruşine... deci pleci!
Chiar dacă am anunţat
Pe toţi că ne-am împăcat,
Cu tine nu-mi este bine!
N-ai încredere în mine,
EU oare de ce te-aş crede?
Iubirea ta NU SE VEDE!
Dar glasul... neîncrezător
L-am simţit... aşa uşor...
De nu-ţi poţi imagina,
Deci, te rog, din viaţă mea
Să dispari cât mai de grabă!
Mergi la EA şi o întreabă!
Poate că te va ierta
Şi-mpreună veţi fenta
Viaţa aşa cum doriţi...
Vă doresc să vă iubiţi!
EU nu mai vreau să oftez,
De-acum nu mă întristez,
Nici tu ce să-mi reproşezi,
Am alţi ochi sinceri şi verzi
Ce-mi vor da doar ce-mi doresc,
EU am suflet să iubesc,
Nu să trăiesc în minciună.
S-au strâns multe, nu de-o lună
Încerci sufletul să-mi seci
Cu minciuni crude şi reci.
Inima mi-ai pus pe foc...
EU teatru nu pot să joc,
Iar dacă tu poţi juca,
NU sunt spectatoarea ta!
Chiar de-am lăsat de la mine
Să mai treacă două zile.
Vreau să-ţi spun că nu mă doare!!!
Iar asta nu-i răzbunare
Ci doar ceea ce-am simţit,
Drum bun şi să fi iubit!