Sunt în lumea asta mare,
Un bob de nisip fierbinte,
Stropi de verde-n depărtare
'S-ochii tăi, în a mea minte.
Picătură-s în ocean,
Uscată, ca frunza-n dud,
De mai bine de un an
Renasc, când glasul ţi-aud,
Zbor, când ceru-mi dăruieşti
Sub sărutul tău fierbinte
Şi-n verde crud zămisleşti
Clipele de-acu-nainte.
Pe-al tău umăr, număr stele
Ce-mi remodelează drumul,
Iar cu versurile mele
Topesc ceaţa, alung fumul,
Culeg raze vii din noapte,
Din iubirea noastră, ninse,
Veşnic cele două şoapte
Să rămână neatinse...
Sunt în lumea asta mare,
Un bob de nisip, pe-o plajă,
Transformi drama în visare
Cu-o silabă, ca o vrajă
Ce-mi deschide ochii minţii
Dăruindu-mi dar din dar
Ce-nveseleşte şi Sfinţii...
Nimic nu este-n zadar,
Totul are importantă,
Totul e prestabilit:
Sunt un strop plin de speranţă
Că iubirea n-a murit.
Sunt semne clare de vindecare. Eşti pe drumul cel bun. Mă rog la bunul Dumnezeu să îţi ajute să ieşi la liman, să strălucească soarele şi pe strada ta. Ţine minte că viaţa este frumoasă iar speranţa nu moare niciodată.
RăspundețiȘtergereFac eforturi să zâmbesc
RăspundețiȘtergereŞi prin vers să dăruiesc
Darul de la Dumnezeu,
Născut în sufletul meu,
Rostit de al meu iubit...
Iubirea nu a murit!