De mi-ar şopti o stea în astă noapte
Că-ţi este gândul neîncetat la mine,
Chiar dacă eşti departe, prea departe,
Pe culmi muntoase sau prin ţări străine,
Aş recunoaşte-n glasul ei iubirea,
Aş recunoaşte zbuciumul din noi
Şi mi-aş ascunde lacrima-n privirea
Ce se topeşte-n pieptu-mi ca un sloi.
De mi-ar şopti cu raza ei firavă
Că-ţi este dor de mine cum ţi-a fost,
Aş înghiţi tot stropul de otravă
Ştergând din calendar zori fără rost.
Aş reîncepe să zâmbesc spre boltă,
Aş înceta să mă confund c-un nor
Şi-aş aduna a cerului recoltă
De stele-aprinse, uitând de-al tău dor.
Postări
Eşti pe drumul cel bun. Continuă să priveşti spre Dumnezeu! De acolo vine fericirea noastră, a tuturor.
RăspundețiȘtergereDe când mă ştiu, mă mint că va fi bine,
RăspundețiȘtergereMă mint mereu, mă mint la infinit...
"Speranţa moare ultima". În mine
Adânc răsună: "totul s-a sfârşit!"
Eu nu mai sper că voi zâmbi vreodată,
Eu nu mai sper de-acuma la nimic,
Am tot sperat la ziua luminată...
Dar nici măcar un zâmbet mai pitic
Nu mai am cum să sper că voi avea
Oricât mi-aţi spune, n-am ţel să zâmbesc
Orice s-ar întâmpla în viaţa mea...
Deşi din suflet, eu vă mulţumesc!