Despre "noi" ce-aş putea spune?
"Noi", am fost cândva iubiţi,
Ne hrăneam cu-afecţiune,
Ne numeam "îndrăgostiţi".
Ne urcam pe culmi alpine,
Într-un "noi", viu, unitar.
Clipa când "tu" şi cu "mine"
S-a oprit la minutar,
N-a găsit forţa să spele
Amintirea unei ploi,
Iar pe paginile mele
"Tu" şi "eu", au rămas "noi".
"Noi" există, n-a murit!
Nu s-a şters din calendare!
Dacă nu eşti lămurit,
Striveşte-mă cu uitare!
Loveşte-mă cu tăcere,
Cu-o stâncă, c-un bolovan
Inundă-mă în durere...
Şi... revin-o peste-un an,
Într-o zi întunecată,
Într-o zi plină de ploi...
Întreabă-mă înc-odată:
"Oare mai există: "noi"?
Postări
Da."Noi" există şi e în inima ta!
RăspundețiȘtergereAi răbdare şi îl vei redescoperi! Ridică privirea şi vei vedea că Dumnezeu îţi zâmbeşte!
Există "NOI" doar pentru faptul că nu am încetat să-l iubesc, chiar dacă m-a rănit atât, eu nu mint! De zâmbit... nu stiu dacă mai este cazul să sper vreodată că voi zâmbi. Nici nu mai contează. Viaţa mea a fost mereu un ocean de lacrimi. De ce aş cere zâmbet acum? Nu-mi permit, nu-mi mai pasă... de nimic.
RăspundețiȘtergere