Pe faţa blândă a Lunii croşetez vers de iubire
Aşternut în seara pură, redând stelelor safire,
Caut perlele în scoica ce-n ocean de dor se-afundă
Învingând râul de lacrimi care-n noapte mă inundă.
Caut iubirea albastră, rătăcită peste munte,
Printre stelele-adormite, printre pletele-mi cărunte,
Caut aripa de înger, pleoapele să îmi ridice
Şi cu mila Lor, imensă, sărutul divin s-aplice,
Geana spre cer să-mi purceadă, Dumnezeu să mă mângâie
Cu puterea Lui, enormă, o secundă să rămâie,
Să-mi dea picături de rouă, din ele să mă hrănesc,
Să pot păşi mai departe, viaţa din nou s-o iubesc,
Iar din slava Lui, prea sfântă, strop din cerul înstelat,
Să pot dărui în lume versul meu, mic, dar curat.
Postări
Poezia ta este o implorare a iubirii lumeşti şi dumnezeieşti. Te felicit! Să ai parte de tot ce îţi doreşti!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru urare!
RăspundețiȘtergereSper din tot sufletul meu să-mi recapăt puterea de a merge mai departe.
Am citit cu plăcere, Dana, gândurile noastre bune!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru vizită, Cristian!
RăspundețiȘtergereVă îmbrăţisez cu drag!