Rătăcită-n poezie

Jungla lumii mă loveşte cu săgeţi însiropate,
Urlu sub cruzimea clipei, doar iubirea ta m-alină,
Nopţile le pierd în vise, ziua se transformă-n noapte,
Dar iubind cu disperarea ochilor fără lumină,
Sufletul în mine zbiară născând dulcea simetrie,
Trupul se desprinde-n lacrimi, inundat de realism,
Smulg secundele din viaţă, rătăcită-n poezie
Şi-ţi iubesc sufletul candid, îmbibat în romantism.
Orizontul îmi îngheaţă sub durerea absolută,
Jungla lumii ne loveşte fără pic de indignare,
Ne ascundem sub cuvinte într-o dragoste acută
Şi-n mirifica speranţă păşim cu înverşunare
Prin văpaia fără margini, mână-n mână desluşim.
Din Infernul lumii goale, mă-nveţi dragoste să-ţi cern
Uluind străjerii nopţii, chiar şi-n gânduri ne iubim,
Şi ne vom iubi de-a pururi, dezmierdându-ne etern.