Doar de fericire plâng

Sprijinită... într-o parte,
Sfâşiată de durere,
Şade Luna-n miez de noapte
Cufundată în tăcere.
Prin fereastra larg deschisă
O privesc cu-n gând himeric
Oare cui a fost promisă
Zâna-această-n strai feeric?
Telefonul sună-n grabă,
Îţi răspund să-ţi aud glasul,
Vocea mea nu te întreabă
Nici măcar cât mai e ceasul...
Ţi-ascult şoapta obosită
Şi-n acelaşi timp, fierbinte
Eram aşa plictisită
Cu trei secunde-nainte...
Luna s-a trezit din vise
Nu mai doarme răstignită
Peste paginile scrise
Din nou e bine venită.
Şoapta-ţi caldă mă îmbie
Plictiseala s-o alung
De-acum nu mai sunt pustie,
Doar de fericire plâng.