De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 18 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce frumos,si romantic!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru vizită, mami!
RăspundețiȘtergere