Bob de grâu, în lan de lacrimi
Peste tâmple, se revarsă
Înghioldit de-atâtea patimi,
Obosit de calea-ntoarsă,
Fir de păr căzut din plete
Pe mochetă deşirată
Înecat de-atâta sete
De linişte drept răsplată,
Strop de praf din pielea Lunii
Înţepat de-un crivăţ aspru
Stors din mijlocul furtunii
A-ncetat pe-un nor albastru
Să dea curs luminii clare
Rătăcind pentru vecie
Peste lacrimi călătoare
Nu de ieri..., de-o veşnicie.
Postări
O dublă veşnicie, lăcrimând pentru vecie ... , rătăcim, ne rătăcim, "storşi" mai poposim ... poate ne împlinim ...
RăspundețiȘtergereCornelius, .
Când Dumnezeu ne iubeşte
RăspundețiȘtergereSoarele ne daruieşte...
Multumesc pentru vizită Domnule Roşca!
Si eu va multumesc ! Ati scris corect ! (Roşca), doar ca ... atunci cand am facut CONTURILE, nu stiam sa introduc diacritice, asa ca ... a ramas Rosca ! :)
RăspundețiȘtergereO dublă veşnicie, lăcrimând pentru vecie ... , rătăcim, ne rătăcim, "storşi" mai poposim ... poate ne împlinim ...
RăspundețiȘtergereCornelius, .