Câte nopţi îmi vei răpi?

Dragoste şi dezrobire,
Strânse-ntr-un buchet imens,
Mi-au ascuns a ta privire
După galbenul intens
Ce-l ţineai la al tău piept
Lacrimile să-ţi ascundă...
Oare cât să mai accept
Tristeţea ce mă inundă?
Câţi ani oare peste mine
Vor mai curge? Câte vise,
Câte lacrimi şi suspine?
Câte file vor fi scrise?
Din petale de lalele,
Câte nopţi îmi vei răpi?
Cât timp vor răsări stele
Somnul îmi vei risipi?
De ce nu rămâi de-a pururi
Pe-acea bancă... blestemată?
Fără lalele şi chinuri
Să dorm şi eu noaptea toată...
Ochii să-mi mai odihnesc
Fără tine-n vis... o seară.
Buchetul să-ţi regăsesc
Doar în amintirea clară.