Zbucium alungat din noapte, Două picături de rouă,
Ochii tăi, fructe necoapte
Luminoşi ca Luna nouă,
În stropi de cerneală fină
Pana mi-au recufundat
Nopţii i-au redat lumină,
Sufletul mi-au dezmierdat.
Ochii tăi verzi ca pădurea
Adormită peste timp,
Mi-au alungat amintirea
Durerii prinsă-n răstimp,
Puf din norul biruinţei
Mi-ai aşternut sub călcâie
Strop din adâncul fiinţei
Peste veacuri să rămâie
Inundând o lume-ntreagă
Cu iubire şi candoare
Universul să-nţeleagă
Dragostea covârşitoare.
Postări
Versuri de suflet!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca te-am gasit draga Dana!
o sa ma adaug cititorilor tai.
Mulţumesc frumos de vizită! Bine ai venit!
RăspundețiȘtergere