Rătăcesc din glumă-n glumă
Să-mi ascund zgura durerii,
Sufletul simt că-mi sugrumă
Malul grav al disperării.
Mă agăţ de neputinţă,
De răbdare, de păreri
Să-mi transform din suferinţă,
Clipele în primăveri.
Rătăcesc zâmbind prin lume
Tristeţea să n-o presar
M-ascund zilnic după glume,
Să-ndulcesc gustul amar.
Mă spăl în apa speranţei
Îngropând adânc durerea
Să topesc gheaţa distanţei...
Ce-mi absoarbe fericirea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!