Din cupa plină de cuvinte

În seara asta-mi vin în minte
Câteva sute de poeme,
Cu milioane de cuvinte,
Aşternute doar să te cheme.

În seara asta arzătoare
Mă strigă lacul părăsit
Cu zeci de nuferi, prinşi în Soare...
În seara asta-am aţipit
Şi m-am trezit fără de umăr,
Aş scrie dorul şi durerea
Fără să vreau să mai enumăr
Singurătatea şi tăcerea...

Aş scrie-aşa la infinit
Fără să-mi pese că mă doare
Fără să ştiu că n-ai venit,
Să-alerg spre ziua următoare.

În seara asta-aş lăcrima
Toţi nuferii să-i înfloresc,
Aş reclădi versul, rima...
Printre "te-ador" şi " te iubesc"
În seara asta-aşa pustie
M-aş rătăci pe al tău braţ
Sorbindu-ţi într-o veselie
Din cupa plină cu nesaţ.

Din cupa plină de cuvinte
Doar două ţi le-aş repeta,
Cum tu-mi sălășluiești în minte
Şi-mi tot repeţi: "nu mă uita!"