Vei ştii cât te iubesc

Când ne va naşte luna răsaduri de lumină,
Călcându-ne pe vise din ordinul ceresc,
Când tu vei înţelege că nu am nicio vină
Că-a infinit-a oară trăiesc să te iubesc,

Când soarele va fierbe în lacrima tăcerii,
Riscând să-mi împletească din jarul nebunesc,
Un rug doar pentru mine, la poalele durerii
Voi păşi lângă tine pentru că te iubesc.

Când ceru-mi va întinde o mână peste geană
Să-mi lumineze drumul, să numai pribegesc
Iar streaşina iubirii din lumea pământeană
Va înmugurii pământul, vei ştii cât te iubesc.

Când norii mei vor pune la macerat uitarea
Sub munţii de luceferi ce mă adăpostesc,
Când voi învinge lacul sărat, sărutând marea
De vis secătuită, vei ştii cât te iubesc.