Secunda ucide mileniul din mine

O mână de lacrimi, un pumn de suspine,
Secunda ucide mileniul din mine,
O aripă frântă, un suflet sortit
Să tot poarte cruci sperând c-a dormit.

Un braţ de iubire, un pumn de cuvinte,
Minutul ce-mpinge iubirea înainte,
O lună perfectă, un cer înstelat
În cripta durerii mă simt onorat.

O torţă aprinsă, un val de-ntuneric,
Mireasmă ascunsă-n fluidul eteric
O lacrimă verde, un vers de iubire
Pictat pe-ntuneric, plăpând, dintr-o ştire.

Un strop de speranţă, un gând inerent
Din miile care se scurg coerent
Prin lacrima vie, răsfrântă-n pârâu
Să poată reţine durerile-n frâu.

O ceaţă opacă, o gheară pe cord,
Expirând continuu enigme, de-acord
Cu geana lovită, de norul clădit
În jocul de-a viaţa, tăcută, zidit.

Un vis fără noapte, din dor neştirbit
De crivăţ năprasnic, de gândul grăbit,
Absoarbe din mine secunda enormă,
O lacrimă albă în vers se transformă.