Visul dimineţii

Planeta noastră aţipeşte
deşi o mângâi neîncetat,
un curcubeu se iscăleşte
pe norii mei, puşi la iernat.

Pe-a locuri irişi înfloresc
în iz de toamnă ruginie,
încerc să nu-mi mai amintesc
că tu îmi eşti hărăzit mie.

Încerc să-mi spun că niciodată
n-am fost mai crudă ca acum,
sub lespezi aş dormi, mă iartă
că n-am putut păşi pe-alt drum!

Planeta noastră arde-n ape
cu gust de lacrimă, de dor...,
un dor ce nu mă mai încape
nici printre ploi..., nemuritor.

Un dor de glasul care sună
în zorii zilei ce-a trecut,
să mă sărute de zi bună
pe un vis cald, neînceput.

Un dor nemărginit de viaţa
pe care-aleg să o trăiesc
când fugi ca visul dimineaţa
iar eu rămân să... te iubesc!

Un zbor spre Marte

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Un zbor de-o clipă-n miez de zi,
O sărutare-n grabă,
Să pot visa, să pot zâmbi,
Să-ți port ca pe-o podoabă
Iubirea-n piept și gând.

Un zbor spre Marte într-o clipă
Precum un vis grăbit,
Să pot zbura doar cu-o aripă
Mereu spre răsărit,
Iubirea-ți culegând.

Un zbor firav cât o clipire
La pieptu-ți să plutesc,
Să nu mă satur de iubire
Dintr-un motiv firesc,
Te pot iubi oricând.

Un zbor firav să zămislim
Pentru o viaţă-ntreagă,
Iubirea-n suflet să clădim
Ca pe-o sfântă podoabă
În inimă arzând.

Cu gândul

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt cu gândul dus, departe
Pe unde ți-a umblat pasul,
Într-un zbor firav spre Marte
Aș pleca, să-ți aud glasul.

Sunt cu gândul rătăcit
Peste mii și mii de veacuri,
Într-un timp neprihănit
De iubire fără leacuri.

Sunt cu gândul doar la tine
Și la iarna asta grea,
Primăvara care vine,
Pe sub fulgul alb de nea.

Sunt cu gândul prins în ace
Doar la tine, dragul meu,
Iubirii nu am ce-i face
E dată de Dumnezeu.

Azi...trebui sa fiu cuminte

Azi...trebui să fiu cuminte...
Cum s-o fac? te-aş întreba...
Să te scot din a mea minte?
Dar... eşti în inima mea!
"Să fi cuminte!" mi-ai spus
Aşa ca în... zori de zi...
"Am să-ncerc" ţi-am şi răspuns
Poate...de nu te-aş iubi...
Aş fi cuminte mereu
Dar aşa... nu pot promite,
Martor mi-este Dumnezeu
Că-mi eşti în suflet şi-n minte
Oricât ai fi de departe
Pe oriunde-ai colinda
Te-aştept să zburăm pe Marte
Doar pe tine, nu uita!

Ținându-ne de mână pe Marte am zburat

Stelele ne zâmbeau, Luna era departe
Iar noi zburam, zburam, ușor, ușor spre Marte,
O frânghie-atârnată din ceruri ne-a-îmbiat,
Am lăsat totu-n urmă, doar pe ea am urcat,
Am zburat printre lacrimi, peste tot ce doboară,
Am renăscut speranța, cea mai scumpă comoară.
Doar zâmbete fierbinți pe chip s-au desenat
Dintr-un motiv prea simplu, e prea adevărat,
Chiar am zburat pe Marte, nu veți visa nicicând
Cât este de real, nu-i doar la noi în gând
Aseară-am mutat Luna chiar pe-a noastră planetă,
Am zburat printre stele fără nici o rachetă,
Am clădit drum prin ceață, norii i-am alungat...
Ținându-ne de mână pe Marte am zburat
Printre petale sute și raze argintate,
De-acum e luminată orice-înnorată noapte.

Jupiter, Venus sau Marte

Îți scriu iubirea mea, să știi
C-am să te-aștept... când vei veni
La pieptul tău să mă topești,
Să îmi șoptești că mă iubești
Să-ți repet pentru-a mia oară...
Doar e-o sfântă de primăvară
Ce ne-a unit cu stropi de ploaie,
Ce-au curs, cum ai spus tu, șiroaie
Pe trupurile noastre-n noapte...
Mi-e tare greu când ești departe,
Dar știu că va veni și clipa
Când îmi vei mângâia aripa
Și-amândoi vom zbura... departe...
Pe Jupiter, Venus sau Marte.