Cu gândul

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt cu gândul dus, departe
Pe unde ți-a umblat pasul,
Într-un zbor firav spre Marte
Aș pleca, să-ți aud glasul.

Sunt cu gândul rătăcit
Peste mii și mii de veacuri,
Într-un timp neprihănit
De iubire fără leacuri.

Sunt cu gândul doar la tine
Și la iarna asta grea,
Primăvara care vine,
Pe sub fulgul alb de nea.

Sunt cu gândul prins în ace
Doar la tine, dragul meu,
Iubirii nu am ce-i face
E dată de Dumnezeu.

Compromis

Eu nu am mâna ta dibace
Să pot picta ceru-ntr-o stea,
Deşi, mereu vor să se joace
Sute de stele-n palma mea,

Eu nu am ochiul tău cel ager
Ce vede-n timp, sau după el
Dar, simt aripile de înger

Chiar dacă, uneori, mă-nşel.

Eu nu am darul tău de-a naște
Izvoare-n cupe de cleștar,
Deşi, acel ce mă cunoaște
Îmi bea din suflet al meu har.

Eu n-am privirea-ţi jucăuşă,
Sau alt motiv întemeiat,
Deşi, am pus cifru la uşă
Atunci când totul s-a încheiat.

Eu nu am gânduri de felină
Să sfâșii tot ce întâlnesc,
Deşi, renasc din rădăcină
Şi-aşa firavă, eu iubesc!

Iubesc să râd când văd apusul,
Iubesc să dăinui peste nopţi,
Să lupt şi să înfrâng opusul
Îmbătând chiar cu struguri copţi.

Iubesc să dărui primăvară
Sufletului îmbătrânit,
Scăldat în lacrima amară,
Cu al meu vers, neprihănit.

Iubesc s-adun izvoru-n cupă,
Să-l redau celor însetaţi,
Chiar dacă toamna îmi astupă
Copacii goi, îndureraţi.

Iubesc ţărâna gliei mele
Chiar dacă printre stele zbor,
Pot picta fără acuarele
Lumea pe care o ador.

Iubesc secundele în care
Sunt un copil nevinovat,
Dar în genunchi îmi cer iertare
Dac-am trecut neobservat!