Uneori, când noaptea vine
Şi pe norii mei plutesc,
Mi-aş dori să uit de tine,
Dar n-am cum, plâng şi zâmbesc.
Uneori, când ziua pleacă
Şi-n norii mei mă scufund,
Mi-aş dori-n mine să zacă
Gerul şi să nu-ţi răspund.
Uneori, când cerul plânge,
Prin norii lui rătăcesc,
Dorul, sufletu-mi străpunge
Şi mi-aş dori să zâmbesc.
Uneori, ziua mă-ntreabă
De ce nu te-alung în noapte?
Oare n-are altă treabă?
N-a-nţeles că nu se poate?
Aş împrumuta chiar geana
Celor ce mă urmăresc,
Poate-aş descoperi taina...
Oare, de ce te iubesc?
La aceasta întrebare
Nu găsesc niciun răspuns.
Te iubesc atât de tare,
Cât să-ţi fie de ajuns!
Şi pe norii mei plutesc,
Mi-aş dori să uit de tine,
Dar n-am cum, plâng şi zâmbesc.
Uneori, când ziua pleacă
Şi-n norii mei mă scufund,
Mi-aş dori-n mine să zacă
Gerul şi să nu-ţi răspund.
Uneori, când cerul plânge,
Prin norii lui rătăcesc,
Dorul, sufletu-mi străpunge
Şi mi-aş dori să zâmbesc.
Uneori, ziua mă-ntreabă
De ce nu te-alung în noapte?
Oare n-are altă treabă?
N-a-nţeles că nu se poate?
Aş împrumuta chiar geana
Celor ce mă urmăresc,
Poate-aş descoperi taina...
Oare, de ce te iubesc?
La aceasta întrebare
Nu găsesc niciun răspuns.
Te iubesc atât de tare,
Cât să-ţi fie de ajuns!





