Nu am inima-n poşetă

De-aş purta-n poşeta plină
Cu de toate, inima,
Oare-aş scoate la lumină
Tot ce-n suflet pot avea?

Dac-aş pune într-o cutie
Sufletul cu dor cu tot,
Nimeni să nu mă mai ştie,
Oare-aş câștiga vreun zlot?

De m-aş duce-n târgul mare,
Să-mi vând inima nebună,
Ce de dorul tău, mă doare,
Aş putea pleca pe Lună?

Aş zbura spre stele aprinse
Sau chiar moarte, nu contează...
Dacă-n paginile ninse,
Dorul mi se descifrează.

De-aş avea inima-n palmă
În geantă sau buzunar,
Poate aş fii mult mai calmă,
De voi n-aş avea habar.

Uneori îmi vine-a smulge
Inima cu tot amarul,
Să-ncetez o zi a plânge
Să-ndulcesc cumva calvarul.

O aud cum bate-n şoaptă,
O simt cum se zvârcoleşte,
Precum o caisă coaptă
Căzută din pom, răcneşte.

Uneori mi-aş da din clipă
Jumătate, să vă ştiu
Puternici, făcând risipă
De un soare argintiu.

Uneori mi-aş da din stele
Să vă ştiu mai fericiţi,
Însă, lacrimile mele
Nu preţuiesc doi arginţi.

V-aş da inima din mine
Să vă ştiu mai împăcaţi,
Nu depinde de oricine
Acest târg, nu vă miraţi!

Sunt un trup plin cu putere
De lacrimi îngenunchiat,
V-aş lua orice durere,
Să vă ridic neîncetat.

V-aş da inima pe pâine
Dar nu o mai am în piept,
Nici poşeta nu conţine
Omul pe care-l aştept.

Uneori aş lua pământul
La piept, să îl încălzesc
Dar, vă dau numai cuvântul
Cald, pentru că vă iubesc.