Doar ochii tăi

În august dragostea se pierde

În flăcări roşii de cuptor,

În august, lacrima e verde

Ca marea, strânsă-n al tău dor.

În august cerul e albastru

Ca norul ce s-a isprăvit,

Lăsând în urma lui dezastru

Din visul cel îngălbenit.

În august frunza pare albă

Precum o coală de hârtie,

Lovită de un fir de nalbă

Ce-a ruginit fără să ştie.

În august vântul e discret

Şoptind viorilor sonete,

Luna dezmiardă violet

Soarele prins fuior în plete.

În august apa e sărată,

Mierea de-un gri palid de dud,

Numai iubirea e furată

De ochii tăi, de-un verde crud.

Doar ei rămân veşnic ca iarba,

Oricâte luni şi ani de zile

Vor picura, vor spăla barba,

Ei, tot verzi vor domni pe file.