Toţi norii au un rost

Să-ţi privesc ochii-i prea târziu,
Glasul m-a fermecat,
De vise numai vreau să ştiu,
Totul i-adevărat.

În jurul meu se modelează
O lume fără pată,
O eră albastră radiază
Cu aştrii parfumată.

Cerul e-albastru cum n-a fost
De mult, în a mea lume,
Toţi norii au de-acum un rost,
Visul se descompune.

Degeaba-ncearcă să revină,
Albastrul îl doboară,
E pace iar, a lui lumină
În suflet îmi coboară.

Îmi umple inima rănită
Cu un senin imaculat,
Mă simt o stea adăpostită
În gândul tău catifelat.