Nelinişte

Cumplit s-a spart tăcerea după un vis ciudat,

În mii de bucăţele şi cioburi argintii,

Nu vreau să-mi spui deloc ceea ce s-a întâmplat,

Vreau să-ţi aud în şoaptă doar glasul inimii.

Mă-înec în multe umbre, mă rătăcesc prin neguri, 

Tăcerea mă loveşte, neliniştea mă arde,

Împing pereţii casei şi-i izbesc pe alocuri, 

M-apăsa mii de lacrimi, zeci, sute, miliarde.

Un singur cânt calmează neliniştea imensă,

Un singur gând domneşte în sufletu-mi lovit,

Te voi iubi oricât va fi ceaţa de densă

Şi apele de tulburi, nimic nu s-a sfârşit.