Cumplit s-a spart tăcerea după un vis ciudat,
În mii de bucăţele şi cioburi argintii,
Nu vreau să-mi spui deloc ceea ce s-a întâmplat,
Vreau să-ţi aud în şoaptă doar glasul inimii.
Mă-înec în multe umbre, mă rătăcesc prin neguri,
Tăcerea mă loveşte, neliniştea mă arde,
Împing pereţii casei şi-i izbesc pe alocuri,
M-apăsa mii de lacrimi, zeci, sute, miliarde.
Un singur cânt calmează neliniştea imensă,
Un singur gând domneşte în sufletu-mi lovit,
Te voi iubi oricât va fi ceaţa de densă
Şi apele de tulburi, nimic nu s-a sfârşit.
Postări
