Periferia sufletului

Din noapte curg secunde-n fugă

Şi totul mi se pare crud,

Încerc să împletesc o rugă

De lacrimi, perna, să nu ud...

Fereastra stă întredeschisă

Să mă audă Dumnezeu,

Luna, din ceruri, e admisă

 Să-mi lumineze drumul greu.

Uşor ar fi să-nvăţ iubirea

S-o dăruiesc doar jumătate,

Dar mie asta mi-e menirea

Să te iubesc şi zi şi noapte.

Să te iubesc enorm şi sigur

Oricâte lacrimi aş vărsa,

Chiar de nu pot să te asigur

Trăind în era asta grea.

Niciun cuvânt încremenit,

În buze calde sau hârtie,

Nu va expune ce-am simţit,

 Doar cel ce suferă o ştie.

Stelele-n lanţ de-aş aşeza,

Cu blânda luna-n fruntea lor,

Niciuna nu-ţi poate reda

Cât te iubesc şi te ador!

Tu mă priveşti şi-mi dai crezare

Dar, ştiu că nu ai cum zării

În sufletul meu cât de tare

Şi de real te pot iubi.