Uneori, m-aş duce-n crâng
Să-mi pot găsi liniştea,
Să uit tot, să nu mai plâng
Printre lumea asta rea!
Să-ntreb frunzele, pe ramuri,
Şi crenguţele plăpânde,
Când le rupe vântu-n valuri...
Şi-ele se ascund? Pe unde?
Să m-afund şi eu cu ele
Pentru-n timp, nu pentr-o viaţă,
Doar cu lacrimile mele
Să mă trezesc dimineaţă.
Să mă spăl de-atâta ură,
Să reînvăţ să mă iubesc
Mai mult, nu cu-o firimitură
Din ce am, să mă hrănesc.
Să devin şi eu firavă,
Cum sunt unele femei,
Să n-ascund că sunt bolnavă,
În urma anilor grei...
Să devin altă persoană,
Cu-o mască impunătoare,
Dulce, precum o bomboană
Dar, de fapt otrăvitoare...
Uneori, ca-n astă seară
M-aş ascunde-n noaptea grea
Să fug de lumea de-afară,
Să n-aud de nimenea...
M-aş ascunde sus pe-un munte
Să fiu doar cu Dumnezeu,
Numai El să mă înfrunte,
Dar să-mi lase eul meu.
Să-mi pot găsi liniştea,
Să uit tot, să nu mai plâng
Printre lumea asta rea!
Să-ntreb frunzele, pe ramuri,
Şi crenguţele plăpânde,
Când le rupe vântu-n valuri...
Şi-ele se ascund? Pe unde?
Să m-afund şi eu cu ele
Pentru-n timp, nu pentr-o viaţă,
Doar cu lacrimile mele
Să mă trezesc dimineaţă.
Să mă spăl de-atâta ură,
Să reînvăţ să mă iubesc
Mai mult, nu cu-o firimitură
Din ce am, să mă hrănesc.
Să devin şi eu firavă,
Cum sunt unele femei,
Să n-ascund că sunt bolnavă,
În urma anilor grei...
Să devin altă persoană,
Cu-o mască impunătoare,
Dulce, precum o bomboană
Dar, de fapt otrăvitoare...
Uneori, ca-n astă seară
M-aş ascunde-n noaptea grea
Să fug de lumea de-afară,
Să n-aud de nimenea...
M-aş ascunde sus pe-un munte
Să fiu doar cu Dumnezeu,
Numai El să mă înfrunte,
Dar să-mi lase eul meu.
Postări
Vei plange mult, ori vei zambi?
RăspundețiȘtergereEu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei
ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
'Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?'
Nu sunt vobele mele, sunt ale lui Blaga, dar am considerat ca se potrivesc ca un comentariu la poezia ta. Sa fii fericita!!!!
Visele mele nu-s prea multe,
RăspundețiȘtergereDe-ar avea cin' să le asculte
Şi-ar da mulţi seama că doresc
Doar dragoste să dăruiesc.
Ceea ce doare cel mai tare
E lumea-această... în schimbare
Eu rostesc cuvânt răspicat,
Ea mă loveşte neîncetat
Cu-alte-înţelesuri fistichii,
Pe-altă limbă parcă-aş vorbi,
Mă judecă şi mă apasă
Parcă le-aş lua ceva din casă
Când adevărul îl rostesc,
Deşi pe nimeni nu lovesc.