De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 8 septembrie 2010
Dacă totu-n lumea asta s-ar clădi-ntre "DA" şi "NU"
De-ar fi toate cum se spune, cum le vezi sau cum vrei tu,
Dacă totu-n lumea asta s-ar clădi-ntre "DA" şi "NU"
De-am putea să ne ascundem lacrima în fericire,
Să-necam rana din suflet într-o mare de iubire,
De-ar fi noaptea numai stele, soare doar pe cer senin,
Cum s-ar conjuga suspinul şi sufletu-n feminin?
De-am putea într-o secundă s-alungăm nopţile-n zile,
Să n-avem timp să rostim: "mi-e un dor nespus de tine!"
De-ar fi iarna o nălucă bântuind în miez de vară,
Frunza galbenă, albastră, ruginind în prag de seară,
De-ar fi viaţa toată-un zâmbet aşa cum tu o inspiri,
Crud miros de sânge cald mirosind a trandafiri,
De-ar fi toate cum se spune, doar cum vrei s-ar întâmpla,
Iar în noaptea ce urmează stelele le-am contempla,
De-ar fi clipa următoare scufundată-n glasul tău
Mi-ar dispare lacrima şi-adânc în sufletul meu
Flori din stele şi speranţă pe frunte mi-ar înflori
De n-ar exista iluzii şi esecu-n a dori...
De-ar fi toate de-o culoare blândă, caldă cum eşti tu...
Dacă totu-n lumea asta s-ar clădi-ntre "DA" şi "NU"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
f frumos imi place mult
RăspundețiȘtergere