Ar trebui, iubitul meu, prin rime să te tăvălesc,
În visul tău să mă strecor, cu smoala nopţilor cu lună
Să te îmbrac, să te-nfăsor şi-apoi învinsă să-ţi rostesc
Că totu-a fost, dar a trecut şi a rămas doar o minciună,
Ar trebui, iubitul meu, să-ţi spun că totul s-a pierdut,
Să te ascund în nopţi vâscoase şi-n zile seci de mângâieri,
Să te alung din pieptul meu, că pe-o cămaşă îmbâcsită,
Să te iubesc azi mai puţin, să te astup cu puf din ieri,
Să nu mai simt nimic, nimic, să nu-mi mai pese că-s rănită.
În visul tău să mă strecor, cu smoala nopţilor cu lună
Să te îmbrac, să te-nfăsor şi-apoi învinsă să-ţi rostesc
Că totu-a fost, dar a trecut şi a rămas doar o minciună,
Ar trebui, iubitul meu, să-ţi spun că totul s-a pierdut,
Să te ascund în nopţi vâscoase şi-n zile seci de mângâieri,
Să te alung din pieptul meu, că pe-o cămaşă îmbâcsită,
Să te iubesc azi mai puţin, să te astup cu puf din ieri,
Să nu mai simt nimic, nimic, să nu-mi mai pese că-s rănită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!