Vestea venită-n noapte

Prin vatra plină de tăciuni am rătăcit,
Să aflu colţ de nor din ploi fierbinţi,
Timpu-a lovit din nou şi-un dor tacit
Apasă aprig zborul stors din minţi,
Cupa cu vinul demisec, lent s-a umplut
Picurând peste mine flăcări dense
Ce-au ars năpraznic adevărul absolut
Vărsând în urma ta minciunile intense,
Ai îmbrăcat iubirea-n neagră haină,
Paharul l-ai umplut pân-la refuz,
Ai adormit în mine vers de taină
Pe culmea norilor lăsând mesaj confuz,
Mi-ai dat pentru-o secundă libertatea
De-a flutura aripa peste veacuri
În vatra sufletului arde-n flăcări noaptea,
Tăciuni de dor din ochi se varsă-n lacuri,
M-ascund printre cuvinte neînţelese
Şi mă hrănesc fără să vreau cu tine,
Cel de acum, de-atunci, din seri alese,
Iar cupa mea mai limpede devine.
Veninul tău a fermentat o vreme,
Când mai credeam în valul spart de mare
Divinizându-ţi ochii în poeme,
Doar amintirea vie mă mai doare,
Chipul tău mă inundă peste noapte,
Giulgiul tristeţii peste vis coboară
M-a-nspăimântat vestea venită-n şoapte,
Cenuşa-i prea încinsă, prea amară.