Nu-ti pierde dragostea

Vreau şi eu un locuşor,
Pentru ploaia ochilor
S-o păstrez ascunsă-adânc,
S-o sărut, să o mănânc,
S-o ţin în cauş de palmă,
Caldă, fierbinte şi calmă,
Geana să nu se sfiască
De privirea omenească,
Vreau un loc infim de mic,
Să-l închid că pe un plic,
Să mă strecor o secundă
Când ploi fierbinţi mă inundă.
Cu ele să mă hrănesc,
Pereţii să-mi zugrăvesc
Cum vreau eu, cu-orice culoare,
Ploi din ochii fără soare
Să ascund cu o tărie
Aşa cum îmi place mie,
Să trişez în ochii lor
Când se revarsă de dor,
În stropi repezi neopriţi,
Vreau sufletul să-mi răciţi
C-un cub de ghiată aprinsă,
De puterea mea învinsă,
De frazele lui rostite
Ce nu-mi pot ieşi din minte
Câte zile, nopţi de dor
Voi poposi pe covor
Plin de frunze aurite,
Pe speranţe părăsite
De soarele arzător.
Vreau şi eu un locuşor!
Îl aveam, era al meu
Mă ştia doar Dumnezeu
Era umăr plin de miere
Ce mă umplea de durere
Când era în depărtare
Acum sufletul mă doare
Şi oricât aş rătăci
Nicicând nu-l voi regăsi,
N-am cum să mă desfăşor
Fără al meu locuşor,
Fără al meu îngeraş
Sunt numai un fluturaş,
Omidă am să devin
Fiidcă-n suflet am doar chin.