Ochii tăi

Poate ploaia amintindu-mi de primul nostru sărut,
Poate depărtarea asta... iscă dorul absolut,
Poate inima-i nebună şi te cheamă neîncetat...
Ochii mei te văd pe stradă...deşi nu-i adevărat,
Eşti departe, drumu-i lung, veşnic timpul mi-e duşman
Dar la orice colţ de stradă pe retina mea te am,
Poate stropii reci mă-ntorc peste luni şi peste zile,
Totuşi scriu, de dorul tău... am mâzgălit ceva file.
Strig în noaptea-ntunecată însă, mă aud doar eu,
Îmi e dor de ochii tăi, mi-e dor de sărutul tău!
Îmi e dor de-o-mbrăţişare, îmi e dor să te privesc!
Să-ţi sărut gura fierbinte, să-ţi şoptesc cât te iubesc!