Zbor în gând

Liniştea mormântală mă cuprinde
În jungla ţipetelor fără număr,
Odihna inimii, de dor, mi-aprinde,
Rătăcesc iar, râvnind dup-al tău umăr.

Of, Doamne, grea e crucea asta, dură...
Greu mai e drumul ăsta, mult prea lung!
Sunt doar un strop, de fapt o picătură,
Lacrimile din urmă mă ajung.

Atâţia stropi de fiere m-agresează,
Atâtea gheare sufletu-mi sfâşie,
Din caldarâmul rece ricoşează
Pagini de dor, făşie cu făşie.

În suflet mă disperă-a ta tăcere,
Ştiu că în tine munţi de lacrimi zac
De-aceea taci, înotând în durere
Vreau să te-ajut şi nu ştiu cum să fac...

Aş răcni ca durerea, glas nu am,
Aş plânge precum noru-acela blând,
Implor doar Cerul, privind peste geam,
Aş zbura pân' la tine, zbor în gând...