Din lumea mea

Din lumea mea am coborât
Când ploaia stropii-şi risipea,
Un fir de viaţă doborât
Ce-n zborul lui, tril ciripea.

Am licărit peste poiene
Cu visele în buzunar,
Cu dragostea curgând în vene,
Să vă sustrag orice coşmar.

V-am împletit duios cuvântul
Din curcubeu şi flori de dor,
Să nu vă răsucească vântul
Nicicând, aripile în zbor.

Să nu vă plouă cu suspine,
În versul meu v-am încălzit
Dar, v-aţi îndepărtat de mine
De-atâtea ori şi m-aţi hulit...

Doar cu har de la Dumnezeu
Mi-am dorit să vă îndulcesc,
Să nu vă mai scăldaţi în greu,
Flori pure să vă dăruiesc.

Din lumea mea, am picurat
Pentru voi toţi, stropi de iubire,
Cu sufletul însângerat
Am pus în vers a mea menire.

Nopţile-n şir am lăcrimat
Pentru oricare drum greşit
Stelele toate-am implorat
Şi-n jar pedepse-am ispăşit.

V-am rugat doar să priviţi Cerul,
Să nu lăsaţi ochii-n pământ,
Să alungaţi cu-n zâmbet gerul
Ce deformează orice cânt.

V-am implorat să primiţi noaptea
Ca pe o binecuvântare,
V-aţi rătăcit în libertatea
Strivită-n flăcări uimitoare.

E timpul potrivit de-acum
Să aştern ultim paragraf
Nu voi pleca, cum să vă spun...
Vă las doar un autograf.