Jocul de-a aşteptarea

Cum să prind aripi în noapte,

Printre vise să vibrez,

Stelele să mă accepte

Fără să le descifrez.

Cum să joc un teatru searbăd

Printre roluri definite,

Când sub ceaţă întrevăd

Zborul viselor unite.

Cum să pun sub pernă visul

Care nu s-a împlinit,

Clipelor să le schimb cursul

Spre oceanul aţipit.

Cum să împletesc o oază

De iubire şi lumină

Când în mintea lucrează

Dorul tău, plâns în surdină.

Cum să joc pe frunze moarte,

Jocul toamnei fără glas,

Când în fiecare noapte

Mă urmăreşti pas cu pas.

Cum să joc pe scena vieţii

Rolul clipelor pustii,

Când din zorii dimineţii

Te aştept, ştiu c-ai să vii.