Flori de mină

 

 

 

Când viaţa-ţi e la jumătate,

Ai de păşit încă pe-atât

Şi fiecare zi e noapte,

Ca-n vise sper c-ai petrecut.

Când întunericul revine

De parcă n-ar avea alt drum

Şi fiecare zi din tine

Se-aşterne ca un praf de scrum,

Când liniştea i-apăsătoare

Iar zorii par că lenevesc

Chiar până-n viaţa următoare,

Priveşte stelele, îţi zâmbesc.

Întinde mâna către ele,

Sunt mai aproape decât crezi,

Pe cerul tău sunt acuarele

Pe care nu vrei să le vezi.

Pune-n căuşul palmelor

Praf din reala lor lumină

Şi peste frunza toamnelor

Vor creşte albe flori de mină.