E pur, plăpînd şi-ar vrea să stea
Semeţ şi drept în faţa ta,
Dar l-ai stropit tu cu iubire,
I-ai dat parfum de nemurire,
L-ai îmbătat şi ameţit,
L-ai sărutat şi l-ai iubit,
Toată liniştea i-ai furat
Petala cînd i-ai mîngîiat,
I-ai dat ce-ai avut la-ndemînă
Şi l-ai lăsat gol în furtună.....
Iubirea-n suflet i-a intrat
Din clipa cînd l-ai mîngîiat.
Nu-l părăsi, nu-i lua splendoarea!
În noapte nu-i mai vezi culoarea,
Nici sub zăpadă nu-l mai simţi,
E prea devreme să îl minţi!
Dă-i numai ceea ce-ţi oferă!
Nu te grăbi, e o himeră,
Nu te grăbi, nu-ţi fie teamă!
De fapt e doar o hologramă,
Care-n scurt timp se va topi,
Şi doar atunci îţi va lipsi.....
Postări
Buna Dana! Nu te-am parasit, doar am avut unele probleme, cred ca mie mi-ai dedicat aceasta poezie, NU? Iti multumesc frumos!Ai mare dreptate in aceasta poezie, o femeie cu un suflet ca al tau nu poate fi comparata decit cu un trandafir.
RăspundețiȘtergereVoi face tot ce imi sta in putintza sa te fac sa intzelegi ca nu vreau decit sa te cunosc, chiar daca inca nu ai cum sa ai incredere in mine, timpul rezolva tot, vindeca toate ranile, deci si increderea o voi castiga in timp.EU NU MA GRABESC.Cu stima si respect, Andrei.
Cu stima si respect, Marian :))
RăspundețiȘtergereAndrei...imi pare rau, dar aceasta poezie ca si multe altele,nu iti este dedicata deloc tie, ci ii este dedicata EXCLUSIV IUBITULUI MEU PE CARE IL IUBESC PE ZI CE TRECE MAI MULT, IAR ACELA ESTE CEL CE S-A SEMNAT DUPA TINE, MARIAN.
RăspundețiȘtergere