Te iubesc la infinit!

Mi-e teamă să pășesc în noapte şi-n vis din nou să îmi pătrunzi,
Mi-e drag să te visez, dar teama e doar că-n zori de zi te-ascunzi,
Mi-e teamă geana s-o anin după o zi plină de-amar
Închid ochii cât mai târziu, să nu transform visu-n coșmar,
Să-ți visez chipul, glasul cald şi mângâierile fierbinți...
Şi-apoi în zori... să fugi...în loc să mă săruți şi să m-alinți
Tu mă implori să nu mai plâng şi mă rogi să mă odihnesc...
Dar eu, un copil năzdrăvan, nu te ascult... dar, te iubesc!
Iar timpul ăsta mi-e dușman şi mă ucide mișelește...
Când eşti aici, zboară prea iute, iar când nu ești, ca într-un clește
Sufletu-mi strânge şi-mi îneacă adânc clipele şi minutul,
Mă-nlănțuie fără de milă şi-mi amintește începutul,
Weekend-ul nostru cel de vis şi ploaia care ne-a unit
Şi te visez, noapte de noapte, şi te iubesc la infinit!