Undeva... adânc

Undeva, ascuns sub mare,
Undeva la depărtare,
Printre valurile mii
Şi peştişorii aurii...
Printre scoici şi melci de-o şchioapă,
Undeva-n adânc de groapă,
Unde luna nu ajunge,
Raza soarelui nu-nvinge,
Nici delfinul nu se-avântă,
Undeva în marea sfântă,
Unde cerul nori nu are
Şi nici strop de alinare,
Unde frunza nu adie,
Undeva-n marea pustie,
Întunecată şi seacă,
Unde nimeni nu se joacă
De-atâta negură deasă,
Unde rechinul nu-şi lasă
Nici puii lui să înoate,
Undeva... acolo-n noapte,
Fără vreun crâmpei de stea
Se află inima mea.
Lupt s-o scot, dar n-am scăpare
Şi mă doare-aşa de tare
De-aş zbiera... până la cer ,
Însă-n jurul meu doar fier
Ca-ntr-o cuşcă , când deschid
Ochii-n zori, sau îi închid
Tot metalu-ngrozitor
Zornăie ruginitor,
Tot întuneric găsesc
Nu îl las, uşor zâmbesc
Iar în clipa următoare ,
Parcă-aş fi vieţii datoare
Coroborând mult mai adânc,
Plâng şi plâng şi iarăşi plâng,
Până când voi destrăma
Ceaţa din inima mea ,
Sau până vei reveni,
Să pui capăt terorii
În care acum trăiesc
Doar pentru că te iubesc.