Un suflet de femeie

Am vrut să-ți fiu odihnă, fir de geană,

să-ți aștern visele pe perne vii,

argintul stelelor fără prihană,

dar m-ai uita în nopțile târzii.

Am vrut să-ți împletesc un cer albastru

din care numai noi să ne-mbătăm

sorbind de-a pururi astru după astru,

dar m-ai uita în zori când fremătăm.

Am vrut să-ți fiu un val neferecabil,

să-mi uiți seninul ochilor instant,

să mă aduni și să mă bei inexplicabil,

dar m-am temut că malul e înalt.

Am vrut să-ți fiu aromă de-orhidee
și aripă de vis necugetat,
dar sunt atât - un suflet de femeie,
care-și dorește veșnic sărutat.

De 8 Martie

De ziua ta, femeie
Puternică, firavă
Precum o orhidee
Zâmbitoare, suavă,

De ziua ta, femeie
Care-ai născut, cu greu,
Pruncul, cât o scânteie
Şi-l vei iubi mereu,

De ziua ta, femeie,
Trup splendid de zeiţă
Ce iarna o încheie
Doar cu bunăvoinţă,

De ziua ta, femeie,
Ce naşti eternitate,
Dumnezeu să îţi deie
Mulţi ani cu sănătate!

Femeia

 

 

 

Femeia, lacrimă de floare
În primăvara aurie,
Femeia, mamă iubitoare,
Înger rănit fără simbrie.

Femeia, fir de ghiocel,
Răzbind prin sloiuri zi de zi,
Legănând prunc pe-un cântecel
Ce n-ai să-l uiţi cât vei trăi.

Femeia, trup din trup puternic,
Petală albă de narcisă,
Cu suflet tandru, şi angelic
Surâs pictat de Mona Lisă.

Femeia, glasul minunat
Care şi-n lacrimi îţi zâmbeşte
Şi primul pas te-a învăţat,
Iubeşte-o cât timp mai trăieşte!

 

 

Cea mai frumoasă şi mai fericită

Sunt cea mai frumoasă femeie din lume!
Cu mâini încleştate pe nori,
Călcâiele-nfipte în modul de-a spune:
Sunt cea mai frumoasa femeie din zori!

Sunt cea mai frumoasă şi mai fericită
Femeie din lumea de azi,
Iubesc cât tot cerul, în care iubită
Mă urci, mă cobori, limpezeşti şi mă scalzi.

Sunt cea mai frumoasă femeie cu tine!
Am trup de izbândă şi dor,
Speranţa deplină în ziua ce vine,
Sunt cea mai frumoasă, cu tine în zbor!

Sunt cea mai frumoasă femeie din stele,
Fărâmă infimă pe cerul imens,
Sunt cea mai frumoasă în braţele tale,
Cu-o singură clipă, îmi dai vieţii sens.

Sunt mult mai frumoasă decât orice zână,
Mai purificată decât orice ger,
Sunt cea mai frumoasă cu tine de mână,
Prin tine renasc, prin tine am cer.

Cuvântul meu

E-atât de-adânc cuvântul meu
Deşi, nu prea îl iei în seamă,
Un strop de lacrimă şi greu
Care neîncetat te cheamă.

E-atât de alb şi de plăpând
Depinde doar cum îl citeşti,
Cum îl auzi, îl porţi în gând,
Depinde cât poţi să iubeşti.

O virgulă nu-i doar un pai,
Un vers exprimă mult mai multe,
De-aceea-l scriu în al meu grai
Însă, prea mulţi n-au timp s-asculte.

Cuvântul meu nu-i vorbă-n vânt,
Nici rătăcire de scânteie,
El chiar exprimă cine sânt,
Nu-s doar un suflet de femeie.

Cuvântul meu nu-i o minciună
Deşi, tu crezi că te lovesc
Doar adevăr în el răsună,
Într-adevăr eu te iubesc!

De te loveşte, nu-l citi!
De te adoarme, nu-l visa!
De nu-nţelegi, nu mă iubi!
E mult prea goală vorba ta.