Femeia

 

 

 

Femeia, lacrimă de floare
În primăvara aurie,
Femeia, mamă iubitoare,
Înger rănit fără simbrie.

Femeia, fir de ghiocel,
Răzbind prin sloiuri zi de zi,
Legănând prunc pe-un cântecel
Ce n-ai să-l uiţi cât vei trăi.

Femeia, trup din trup puternic,
Petală albă de narcisă,
Cu suflet tandru, şi angelic
Surâs pictat de Mona Lisă.

Femeia, glasul minunat
Care şi-n lacrimi îţi zâmbeşte
Şi primul pas te-a învăţat,
Iubeşte-o cât timp mai trăieşte!

 

 

La mulţi ani, femeie!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt o zi de primăvară
Cu iz tandru de lalea,
V-aș dărui o comoară
Din toată inima mea.

Sunt firavă și plăpândă
Ca un ghiocel micuț
În inima-mi sângerândă
Veți găsi un loc călduț.

Sunt femeie, sunt și mamă,
Sunt și tată uneori
Dar, atunci nu's luat în seamă
De copii sau cititori.

Sunt poet cu mintea dusă
Printre flori și nori pufoși,
Nici azi nu voi sta ascunsă,
Vă doresc ani luminoși!

Sunt poet cu capu-n nori,
În lipsă de gologani,
Vă dăruiesc mii de flori
Și un sincer, La mulţi ani!

Martie cu iz de soare

E Martie, e primăvară cu iz de soare, ghiocei...
De-acum va înflori iubirea în suflete şi pe alei.
E Martie, e primăvară, zâmbiţi, zâmbetu-i gratuit!
Lăsaţi iubirea să răsară aşa cum s-a obişnuit,
Lăsaţi iubirea să pătrundă în suflete, să încolţească
Cel puţin azi, uitaţi de criză, nu e doar criză românească.