Pagini albe

Implor fila goală să-mi scrie

Cuvântul ce nu-l pot rosti,

Mi-e groază de noaptea pustie

Şi-n lacrimi aştern doar prosti.

Veşmânt de cuvinte nespuse

M-apasă pe tâmpla fierbinte,

Sunt umbrele zilei apuse,

Tablou de aduceri aminte.

Implor fila goală să tacă,

Sub lacrimi să nu mâzgălească,

Prin umbre lumină să facă

Iar, luna din cer să zâmbească.

Potop de cuvinte mi-aruncă

În noaptea ce s-a irosit,

Durerea-i mai grea ca o stâncă,

În stânci am săpat negreşit.

Implor fila goală s-alunge

Grotescu-i sărut de coşmar,

Aş vrea să mai scriu dar, aş plânge

Să-înec orice arcă cu-amar.

Mă plouă pe fila albastră

 Cu stropii cei negri de dor,

Nici luna nu bate-n fereastră,

Nici steaua pe care-o ador.

Implor fila palida iară,

De vise să nu se ferească

Şi-n lacrimi fierbinţi ca de ceară

Să uite puterea cerească.

Mi-e gândul curat ca o filă,

 Coperta tocită de chin,

Aş vrea să fiu lut sau argilă

Dar, filele curg pe destin.