Visez, în noapte, stele pline
De dragoste aprinsă-n piept,
Visez să fug de lângă mine
Pe-o stea albastră, să te-aştept
Visând, în zori, c-am existat
Lovită de furtuni şi ger,
Că-n lacrimi sute m-am scăldat
Şi-am năpustit strigăt spre cer
Nemărginit şi inegal,
Spărgând cu el un nedescris
Ţărm biruit de-al vieţii val,
Nescris în niciun manuscris.
Visez s-adorm pe-o plajă plină
De buruiana dimineţii,
Să pot reda, din zori, lumină
În toate paginile vieţii.
Visez să-mi cumpăr dintr-o piaţă
O zi, în care să zâmbesc
Cum n-am făcut-o-ntreaga viaţă,
Visez de fapt doar să trăiesc,
Să mi se facă dor de lacrimi,
Să n-am motiv de-a le vărsa,
În tolba nopţii s-ascund patimi,
Să n-ai cum mă controversa.
Să-mi spui că sunt doar pentru tine,
Să-ţi spun că pentru tine cânt
Visând pe culmile alpine,
Cu-ochii deschişi pe-acest pământ.
Postări
Citez din Gabriella Monica Costescu:
RăspundețiȘtergereNu e nimeni pe drum,
Prin ceaţa serii merg plângând
Şi chiar nu ştie nimeni cum
Pe tine doar te am în gând.
N-aude nimeni plânsul meu,
Îmi cade ploaia-n faţă greu -
Noaptea e luminată slab
Şi nu se văd cum lacrimi cad.
Trece-un hornar într-un târziu,
De-i cu noroc aş vrea să ştiu -
Am numai sufletul amar,
Căci nepăsarea ta m-a pus pe jar.
Mai bine uiţi iubirea mea,
Să tacă tot ca noaptea grea -
Mai bine merg singur pe drum;
Aş mai iubi, dar nu ştiu cum.
Dumnezeu să îţi înflorească iubirea pe care atât de frumos o cânţi!
Mulţumesc frumos pentru urare!
RăspundețiȘtergere