Cititorii mei

Translate

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Nimeni nu ne mai desparte





Stropi grăbiţi obraji-mi scaldă
Toamna-n ploi se limpezeşte,
Merg gândind la ziua caldă
Şi-amintirea mă-ncălzeşte.
Frunze galbene-obosite
Se-odihnesc, covor ţesând,
Le strivesc cu tine-n minte,
Le privesc cu tine-n gând.
Ploaia paşii îmi grăbesc,
Gându-n valuri mă pătrunde,
Mi-e dor ochii să-ţi privesc,
Însă viaţa te ascunde.
Glasul ţi l-am ascultat,
Chipul ţi-e mereu cu mine,
Şi azi noapte te-am visat,
Dar depărtarea devine
Cingătoare torturândă,
Strâns pe suflet mă apasă
Mă încinge, mă inundă,
Nici o clipă nu mă lasă.
Lupt cu toamna, lupt cu ploaia,
Lupt cu mine şi cu viaţa
Să pot stăpâni văpaia
Ce-mi aprinde dimineaţa.
Deşi mâine pleci departe,
În suflet rămâi oricum,
Nimeni nu ne mai desparte,
Va fi doar un simplu drum.






2 comentarii:

  1. Superbe versuri.Le-ai postat si pe Amprente? Daca nu te rog s-o faci acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu le-am postat pe Amprente, eram un pic trista pentru ca urma sa plece Catalin la un drum mai lung ca de obicei...si ...dupa cum am observat, eu scriu mai repede cand sunt suparata.
    Ganduri bune draga mea!si Multumesc pentru lectura!

    RăspundețiȘtergere

â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!